Ambele expresii, de origine franceză, privesc modul de a comanda și lua masa în oraș.
A comanda à la carte (fr. conform meniului) înseamnă că respectivul fel (de obicei felul principal) ne va fi servit așa cum a fost preparat de către bucătar, fără un adaos de legume sau salată.
Pavé de saumon, mușchi de vițel, coaste de miel, piept de curcan, etc pot fi comandate à la carte, ceea ce înseamnă că vor veni fără salate sau sosuri, alături. Acestea din urmă se plătesc separat de felul principal.
Opus termenului à la carte este table d’hôte. Etimologic, expresia desemna masa gazdei, masă la care luau parte invitații, care, evident, erau serviți cu ceea ce gazda pregătise pentru ei. Cum în calitate de invitat nu facem nazuri și mâncăm ceea ce ni se oferă, termenul a fost intițial utilizat pentru a desemna meniul oferit de gazdă. În prezent, table d’hôte face referire la un meniu prestabilit, pentru care se plătește un preț fix. Multe restaurante oferă astăzi meniul zilei format din aperitiv sau supă, fel principal și desert. Aceea este o comandă table d’hôte.
Dintre cei doi termeni, cel din urmă este mai puțin utilizat la noi, unde se folosește cu precădere expresia “meniu fix”, și, poate surprinzător, aceeași situație este și în Franța: prix fixe menu sau le menu sunt mai des folosite. În Regatul Unit al Marii Britanii și Canada însă, table d’hôte este expresia utilizată cu precădere.
Comments
Tags: À la carte, table d'hôte