No perfumes, but fine linen, plenty of it, and county washing.
Forma actuală a cămășii: din bumbac, dreaptă, închisă cu nasturi, urmărind îndeaproape liniile anatomiei masculine a devenit populară abia în sec. al XIX-lea odată cu apariția clasei de mijloc urbane și a necesității acesteia pentru o garderobă practică. Cămașa cu manșete închise și guler răspundea acestei cerințe, dar, în 1820 apare gulerul detașabil:
Hanna Montague, o gospodină din orașul Troy, statul american New York a intervenit definitoriu asupra vestimentației masculine. Căsătorită cu un fierar ale cărui exigențe în ceea ce privește aspectul si gradul de curățenie al cămășilor depășeau cu mult răbdarea femeii și rezistența oricărei țesături, Hanna Montague aduce o inovație surprinzătoare. Fiind partea cămășii care se uzează și murdărește cel mai repede, gulerul impune a fi schimbat mai des decât partea principală. Astfel, ea taie gulerele tuturor cămășilor și realizează un sistem de prindere a acestora de corpul cămășii, inventând astfel gulerul detașabil. Deși la început, domnul Montague s-a arătat deranjat de noile sale gulere, ideea a fost preluată de prietenii săi și, mai târziu de producătorii de cămăși din zona. De fapt, cei mai mari producători de cămăși din Statele Unite, Phillips van Heusen sau Cluett Peabody și-au început activitatea în orașul Troy, realizând doar cămăși cu guler detașabil. (istorisire preluată și tradusă din Dressing the Man – Mastering the Art of Permanent Fashion de Alan Flusser)
Destinul acestui tip de cămașă este schimbat pentru totdeauna de izbucnirea primului război mondial și de perioada ce i-a urmat, bărbații obișnuindu-se cu cămășile produse de Stat, cu guler atașat, mai puțin rigid si mai confortabil.
Cămașa ideală
Prin formă, culoare, material, guler și manșete, cămașa trebuie să direcționeze atenția privitorului către punctul de interes al anatomiei celui care poartă cămașa și anume fața. Mai artistic spus, fața unei persoane este ca o pictură, iar cămașa trebuie să fie o ramă cât mai potrivită.
De ce avem nevoie să atragem atenția asupra feței noastre?
Este un fapt cunoscut că oamenii răspund cel mai bine la stimuli vizuali, așadar direcționându-le celor din jur privirea către fața noastră, vor deveni mai atenți la ceea ce avem de spus, ne vom face astfel mai ușor auziți și înțeleși.
Tipuri de gulere
Gulerul trebuie să fie strâmt fără ca purtătorul să fie în pericol de sufocare, ideal ar fi să poți introduce un deget între guler și gât, în lateral.
Forma și înălțimea gulerului depind de fizionomia purtătorului.
Iată cum fizionomia cu volume mari și maxilar pătrat a producătorului de televiziune din Statele Unite, Ryan Seacrest este avantajată în imaginea din stânga de gulerul amplu, cu vârfuri lungi și ascuțite, în timp ce fața sa pare supradimensionată în imaginea din dreapta din cauza gulerului de dimensiuni reduse.
Gulerul trebuie așadar să contrabalanseze trăsăturile feței, accentuând calitățile și mascând defectele.
Astfel:
- O față de dimensiuni mici, cu trăsături mai delicate va trebui încadrată de un guler de dimensiuni reduse, în timp ce un chip unghiular și voluminos are nevoie de un guler cu amploare.
- Vârfurile lungi și ascuțite ale gulerului vor contrabalansa trăsăturile unghiulare și puternice. Gulerele cu distanță mare între vârfuri (eng. – spread collars) sunt alegerea optimă pentru o față îngustă.
- Bărbații cu gâtul lung ar trebui să aleagă gulerele mai înalte, în timp ce bărbații cu gâtul scurt vor prefera gulerele care au o curbă accentuată în partea din față.
- O față rotundă, cu obraji plini sau asupra căreia timpul și gravitația și-au spus cuvântul va fi echilibrată de un guler rigid.
Gulerul contribuie și la stabilirea caracterului de formalitate al cămășii: cu cât acesta este mai rigid, cu atât mai formală este cămașa, cu cât vârfurile sale formează un V mai deschis, cu atât este cămașa mai formală. Gulerele mai înguste și cele care se inchid cu nasturi sunt destinate ținutelor mai relaxate.
Material
După cum lâna este cea mai bună alegere pentru costume, bumbacul este materialul ideal pentru cămăși, datorită versatilității sale, a capacității de a permite pielii să respire și anduranței la purtare îndelungată și curațare frecventă. Există diverse tipuri de bumbac, în funcție de textură, greutate, : cel mai des utilizat este poplinul.
Materialul este și un indicator al al gradului de formalitate al cămășii: cel mai formal este semipoplinul (eng – broadcloth), un tip de bumbac dens și foarte moale, urmat îndeaproape de royal oxford, cu o țesătură mai aspră, dar în acelați timp confortabilă, pretabilă pentru a fi purtată aproape tot timpul anului. Pentru cămășile business sunt potrivite țesături durabile și rezistente la șifonare precum pinpoint sau oxford.
Culori și imprimeuri
În garderoba oricărui bărbat ar trebui să se găsească câteva cămăși albe din diferite țesături și cu diferite grosimi, toate păstrate în stare impecabilă. Cămașa albă este de neprețuit dacă ne gândim doar la gradul ei de adaptabilitate în orice circumstanță: arată bine atât cu costum, cât și cu jeans. O cămașă monocromă nu este neapărat anostă, ea poate deveni interesantă prin textură (în cazul țesăturilor Oxford, spre exemplu).
În ceea ce privește celelalte culori, ele trebuie alese în funcție de culorile personale ale purtătorului, dar experiența îmi arată că albastrul deschis și albastrul mediu sunt cele mai flatante pentru majoritatea bărbaților, înviorând orice fizionomie.
În mediul profesional, imprimeurile sunt binevenite: dungile, în special cele fine și cu distanță mică între ele, au un aspect mai formal decât cele spațiate, la fel și dungile orizontale în comparație cu cele verticale; carourile, în nu mai mult de două culori, cele colorate arată mai bine într-o zi de weekend.
Surse foto: mrporter.com, gettyimages.com, propercloth.com
Comments
Tags: cămașa, cămăși, culori, imprimeuri, materiale, țesături, tipuri de gulere
