În urmă cu câțiva ani, când încă mi se părea important să ating anumite obiective, care nici măcar nu erau ale mele, să urmez o traiectorie pre-trasată, și sufeream de fear-of-missing-out,  teama de a nu bifa toate locurile, activitățile cool și pe care le făcea toată lumea (care sunt, de fapt, orice, mai puțin cool), trăiam doar cu gândul la următoarea vacanță, următorul weekend, următoarea vară. Totul era doar o mare așteptare până la momentul perfect. De când am încetat să merg cu valul, să mă ascult și să fac ceea ce EU vreau,  lucrurile s-au aranjat de la sine și mi s-a deschis o lume întreagă de posibilități: acum îmi plac și zilele de luni și serile de Noiembrie, și chiar trezitul de dimineață. Așa că, astăzi, după ce ploile din ultimele zile mi-au dat de înțeles că vara se apropie de sfârșit, în loc să mă apuce melancolia de rigoare,  m-am gândit la lucrurile pe care vreau să le fac și hainele pe care vreau să le port până mă plictisesc, în ultima săptămână din August.

ce fac (si port) in ultima saptamana de vara

  • Merg la terasa mea preferată, de unde mă întorc acasă, pe jos, târziu de tot și ocolind mult, pe străduțele ce mărginesc Cișmigiul. Pe întuneric și în liniște, Bucureștiul redevine orașul de acum 80 de ani.
  • Mă trezesc devreme. Nu chiar ca în cărțile motivaționale-devreme, dar rezonabil, mai ales pentru o târziu-dormitoare ca mine. (5:00 am? serios, Michelle Obama? Am adormit de doar 4 ore). Oricum, faptul că e lumină și soare, mă determină să nu stau mai târziu de ora 8 în pat.
  • Realizez o călătorie la piață de unde cumpăr roșii, castraveți și ardei. Le transform într-o salată mare și grasă, la care adaug brânză din caju și lime.
  • De la sus numita piață, mă întorc și cu un pepene, tot mare și gras, pe care îl pot (și chiar o fac, de cele mai multe ori) mânca singură.
  • Cu o apăsare de buton, fac o înghețată din mure, zmeură, afine și banane congelate. Atât. Cea mai cremoasă și guilt-free înghețată din lume.
  • Aș spune că dresez pisica, dar cum asta ar fi o contradicție în termeni, voi recunoaște că o întreb dacă binevoiește să se familiarizeze cu hamul pentru a ne petrece în acest fel, timpul împreună și în afara casei.
  • Un concept de turism și cazare cu care alte țări sunt deja familiarizate, a apărut vara aceasta și în România. I s-a spus glamping și presupune cazarea în corturi, cu același confort ca într-un hotel. Cum eu prefer lucrurile în alb sau neagru, nu sunt tentată de o astfel de idee. Când am nevoie de  confort, aleg un hotel (cu cât mai plictisitor locul în care merg, cu atât mai confortabil să fie hotelul 🙂 ), iar când sunt dispusă să locuiesc pentru o noapte în cel mai izolat colț de munte, fără oameni care să se agite în jurul meu întrebându-mă dacă mai am nevoie de ceva, aleg cortul.
  • Dacă nu reușesc să ajung totuși la munte, îmi voi face o experiență asemănătoare acasă, unde dorm cu toate geamurile larg deschise și adorm ascultând greierii cartierului.

Ce fac in ultima saptamana de vara

  • Planuiesc garderoba de toamnă. Am o discuție up close and personal cu mine însămi în care stabilesc cum mi s-au modificat reperele stilistice, ce anume le-a influențat peste vară, și cum ar arăta acum ținutele în care să se regăsească aceste schimbări. Frunzăresc net-a-porter, mytheresa sau luisaviaroma,  îmi aleg 10-15 ținute, a căror estetică o disec până la ultima cusătură, pentru a afla de ce m-am oprit asupra lor.
  • Port umerii descoperiți. După ce încetez a-mi admonesta toate zone corpului că nu sunt mai lungi, mai scurte, mai drepte, mai rotunde, mai oricum, îmi descopăr umerii și claviculele. Care sunt perfecte! Și nu doar ale mele, ale tuturor femeilor. Nu am întâlnit nicio femei nemulțumită de această parte a anatomiei ei. Vara aceasta a exploatat la maxim aceast lucru și am avut de ales de la Rosie Assoulin la Zara, topuri și rochii off-shoulder, cold-shoulder sau oricum-cu-vedere-la-umeri.
  • Port ceva cu spatele gol. Pentru momentul în care mă întorc cu spatele la el și apoi îi zâmbesc peste umăr, am nevoie de un top vaporos, larg și decupat pe spate.
  • Port all-white. Ca să port fără regrete negru și gri și khaki la iarnă.
  • Dacă extind ultima săptămână de vară cu un final de săptămâna care nu-i aparține, iau și drumul mării, înot printre stâncile de la Tyulenovo, urmăresc meduzele și crabii și mă întorc cu miros de sare în păr.
  • La sfârșitul unei zile aglomerate, în drum spre casă, mă opresc în parc, îmi găsesc un petic de iarbă și citesc câteva pagini din “A short history of nearly everything”, temă de la Andrei.

Acum poate să vină o nouă toamnă în viața mea ! 😀 😀

Comments

comments

 

Tags: