Majoritatea bărbaților pe care îi cunosc, nu agreează bijuteriile. Fie pentru că practică un sport sau ca preferință personală, dar, pe cei mai mulți nu i-am văzut niciodată cu brățări, lanțuri, inele.
Totuși, după căsătorie, devin nedespărțiți de inelul purtat la mâna stângă, ceea ce mă face să mă întreb ce îi determină să facă această schimbare.
Faptul că e o tradiție? Adevărul e că bărbații au început să poarte inelul de căsătorie abia în al doilea război mondial, dar doar pentru că erau departe de soțiile lor și acesta era unul dintre puținele obiecte pe care puteau să le aibă cu ei tot timpul. Verigheta a devenit cu adevărat populară abia prin anii 60, odată cu restul bijuteriilor pentru bărbați, situație influențată de muzică, viața socială, etc.
Faptul că e perceput ca un simbol al dragostei fără sfârșit și al fidelității? Simbol pentru cine?
Personal, nu simt nevoia să fac o declarație publică și continuă a sentimentelor sau statutului meu, dimpotrivă aș putea spune. Cu cât prețuiesc ceva mai mult, cu atât simt să-l țin departe de ochii publici. Tratez atât inelul de căsătorie, cât și pe cel de logodnă, ca pe niște bijuterii, cele mai frumoase pe care le am chiar, îmi place să le port, îmi aduc aminte de o zi frumoasă din viața, dar atât. Nu am nevoie de un obiect care să-mi reamintească faptul că sunt căsătorită sau că iubesc. Andrei chiar nu poartă deloc inelul de căsătorie, atât din cauza sportului pe care-l practică, cât și pentru că nu e genul care să poarte bijuterii. Așa l-am cunoscut, așa am ajuns să-l plac, deci nu-i voi impune ceva care știu că nu îl caracterizează.
La întrebarea – „de ce ai mai luat acel inel dacă nu îl porți?”, răspunsul e simplu: schimbul inelelor face parte din slujba religioasă atât la catolici, cât și la ortodocși, deci aveam nevoie de ele, și, în plus, a fost pentru mine o ocazie să-mi cumpăr o bijuterie frumoasă, care să-mi placă, respectiv, în cazul inelului de logodnă, să primesc un cadou prețios, care mă bucură de fiecare dată când îl port.
Faptul că nu vor să-și supere soțiile? Știu că noi, femeile, avem nevoie de siguranță și de dovezi constante de iubire, dar un bărbat nu va fi împiedicat de niciun inel dacă vrea să fie infidel, deci înainte de a ne supăra, mi se pare util să aflăm de ce nu vrea să-l poarte, dacă e cazul. Mi se pare amuzant că în familia regală britanică, prințul Philip, care nu poartă inel de căsătorie, este căsătorit cu regina Elisabeta de 70 de ani!, prințul William deasemenea nu poartă inel și pare a avea o căsnicie fericită, în timp ce tatăl lui, Charles, și fratele acestuia, prințul Andrew, ambii purtători de verighete, au avut parte de divorțuri răsunătoare. Așadar, verigheta nu este o garanție nici pentru fidelitate, nici pentru fericire în cuplu și nici nu valorează mare lucru ca simbol, în absența sentimentelor și valorilor pe care ar trebui să le reprezinte.
În final, deși nu cred că e necesar, vă mai spun că mi-ar plăcea ca opinia mea pe acest subiect să fie percepută ca o perspectivă diferită, nu ca o directivă. E doar o încurajare de a face doar acele lucruri trecute prin filtrul personal și nu luate de-a gata de la societate, familie. De fiecare dată când punem la îndoială acest gen de tradiții și obiceiuri comune, suntem cu un pas mai aproape de a ne cunoaște mai bine, de a afla ce ne place, cu ce rezonăm, care e mecansimul care ne declanșează. Iar a ne cunoaște mai bine, înseamnă a trăi mai conștient și a fi mai fericit.
