Lipsește unul. (Două tipuri de interpretări ale imaginii masculine)

Observ la unii dintre bărbați, persoane pe care le întâlnesc pentru scurt timp, sau ale căror apariții îmi atrag atenția în mediul virtual, două abordări diferite în privința imaginii personale, a stilului vestimentar sau curentelor modei:

Pe de o parte, atenția la aspectul exterior este asociată cu superficialitatea, feminitatea, sau, mai mult, efeminarea, așa că, acest tip de bărbat preferă „seriozitatea” și “masculinitatea” oferite de pantofi scâlciați și prăfuiți, pulovere largi, sacouri cu umeri căzuți și mâneci prea lungi. Fie nu poate recunoaște că nu are cunoștințele necesare pentru a face alegeri mai potrivite, fie crede cu adevărat că vreuna dintre calitățile lui este vizibilă de sub ținutele neglijente, tenul încărcat de impurități sau dantura neîngrijită. În plus, bărbatul “am-lucruri-mai-importante-de-făcut” privește cu condescendență către a doua categorie pe care o crede și singura alternativă de la propria abordare.

Această a doua categorie este reprezentată cu entuziasm de bărbatul care nu doar că apreciază formele feminine de expresie stilistică, dar chiar le adoptă sub forma jeansilor ultra-skinny, tricourilor cu ample decolteuri în V, sacourilor periculos de strâmte, cromaticii abundente, accesoriilor excesive (și, în general, derapajelor de tot felul de la simțul proporțiilor masculine). El își dorește cu intensitate să arate cât de conectat la noutăți, actual și diferit este, însă pierde din vedere că cea mai potrivită atitudine pentru un bărbat este relaxarea. La singura întrebare posibilă și anume “de ce?!”, va răspunde probabil, că se simte mult prea sigur de masculinitatea lui pentru a-i fi teamă că florile, culorile pastelate și poșetele vor putea să i-o știrbească. Important e să se simtă el sigur, pentru că noi ceilalți, suntem complet neîncrezători.

Nu mă pronunț referitor la grupul care are câștig de cauză din punct de vedere numeric și nici nu este prea important acest aspect. Ceea ce mă dezamăgește este lipsa vizibilitatea scăzută a bărbatului ancorat la prezent, la adevărul că un costum bun deschide mai multe uși decât o geacă ponosită, la adevărul că o cromatică adecvată șterge nopți nedormite de pe chip, conștient că anatomia masculină se supune unor reguli proprii. Îl văd rareori și mă întreb unde este, dacă s-a pierdut, dacă nu are niște prieteni pe care să-i inspire…