Moda la minut

„Știu că am agreat o întâlnire abia peste două săptămâni, dar mâine urmează să susțin o prezentare la conferința anuală de medicină și încrederea pe care o aveam, s-a risipit iremediabil când am realizat că nu am nimic potrivit, de îmbrăcat. (…) ai, te rog, o soluție pentru mine?”

Această dovadă de panică vestimentară, mă aștepta într-una din diminețile trecute, în inbox, însemnat cu roșu de importanță majoră. Lucram de puțin timp cu clienta mea, dar pentru că nu era prima dată când asistam la o astfel de situație, nu m-am alarmat. Ne-am întâlnit chiar în acea după-amiază pentru o evaluare de garderobă, în ciuda convingerii doamnei că ar trebui să mergem într-un magazin pentru o achiziție nou-nouță! În mod previzibil, garderoba nu doar că era departe de a avea „nimic de purtat”, dar chiar era compusă dintr-un număr impresionant de articole. Îi propun două ținute pe care le respinge fără drept de apel argumentând că le-a mai purtat o dată, apoi, spre uimirea mea, concluzionează că ar avea nevoie de o ținută complet nouă.

Am tras aer în piept realizând pe loc că situația în care mă aflam, nu este câtuși de puțin izolată, dimpotrivă, are un caracter reprezentativ pentru lumea în care trăim acum.

A purta aceeași poșetă, aceeași pereche de pantofi sau un palton, mai mult de două sezoane, a devenit o mișcare cu potențial la fel de distructiv asupra imaginii personale ca o rochie transparentă la birou sau o fustă cu tivul descusut. A avea zeci de rochii, nenumărate poșete, pantofi în toate culorile și modele, pare a fi  echivalentul unei garderobe inutile prin lipsa de opțiuni elementare, iar un top cumpărat cu două sezoane în urmă este privit cu dispreț și prezența lui tolerată până când o nouă achiziție îi va lua locul.

Explicațiile sunt pe cât de simple, pe atât de îngrijorătoare.

Vremea a două sezoane în modă: Primăvară-Vară și Toamnă-Iarnă, a trecut. Acum, anul are 52 de micro sezoane ce se succed ca un carusel psihedelic de forme, culori, texturi diferite care ne ademenesc să cumpărăm ceea ce săptămâna viitoare nu vom mai găsi. Aceeași stare de necesitate este susținută și de numeroasele ocazii cu care se fac discounturi de care trebuie să „profităm acum” pentru că sunt „în limita stocului disponibil” și pe „perioadă limitată”.

Până la urmă, ne gândim, de ce am purta aceleași haine când unele noi sunt atât de ieftine? În magazinele lanțului internațional Inditex, sunt momente din an când, există articole nu mai scumpe de 30 de lei, iar producătorul continuă să aibă profit și în aceste condiții! Nu e ceva în neregulă? Pe de altă parte, nici dacă am vrea nu am putea folosi prea mult timp, un tricou sau o pereche de pantaloni. Cusăturile se desfac, culorile se estompează,  țesăturile își pierd ținuta inițială.

În acest timp, publicațiile de modă, agenții de publicitate cu altă denumire, produc pictoriale și articole ca un catalog de supermarket, o enumerare a pieselor, caselor de modă și colecțiilor momentului. Despre femeia căreia îi sunt destinate? Nimic.

A te gândi la ceea ce înseamnă stil personal, la autenticitate, la modul tăcut, dar atât de eficient de a comunica al hainelor pe care le purtăm, nu depășește momentul unui „like” pentru un citat inspirațional de gen.

Această stare de fapt are însă un impact ce depășeste cu mult dorința de a ne îmbunătăți viața prin aspectul exterior:

Pentru producerea unui singur tricou din bumbac se utilizează 2,700 litri de apă. Anual, industria textilă produce 60 de miliarde de kilograme de materiale textile. Cantitatea de energie consumată este greu de imaginat: 1,074 miliarde Kw de energie electrică și între 6 și 9 mii de miliarde de litri de apă. De la câmpul de bumbac, până la magazinul din care cumpărăm, tricoul din bumbac a emis în atmosferă 8 kg de dioxid de carbon.

Cât despre cei care lucrează în industria textilelor, se știe deja în ce condiții și pentru câți bani o fac. Nu e ciudat, ca să nu folosesc un termen mai dur, cum contribuim cu fonduri la diverse campanii pentru copiii care nu pot merge la școală, dar pe de altă parte îi forțăm pe cei din China, Bangladesh sau Cambodgia să coasă paiete pentru 5 cenți pe oră?

Soluțiile ne stau la îndemână iar efectele se pot face resimțite imediat: Spun adesea că a arăta bine (chiar dacă la fel) în fiecare zi, are un impact pozitiv mai mare decât a arăta diferit în fiecare zi. Nu e nimic rafinat, chic, de apreciat în a purta blazere cu talia marcată într-un punct nefiresc pentru orice tiplogie anatomică sau rochii al căror material se scămoșează la orice atingere. Nu e nimic cool în a purta aceiași pantofi cu alte 500 de femei din oraș și mii în toată lumea.

De ce să nu încerci atelierele designerilor locali?  Aceștia produc ediții limitate, care, pe deasupra pot fi personalizate, adesea fără costuri suplimentare. Fibrele pe care le folosesc provin din surse cel puțin identificabile, de multe ori din zone apropiate, de la mici producători. Contribui astfel la bunăstarea comunității tale, care se va întoarce, în final, la tine.

Informează-te asupra calității articolelor pe care le cumperi. Țesăturile naturale au o ținută, rezistență în timp, lustru natural, mai bune decât cele sintetice. În plus, confortul oferit de un cardigan din lână fină nu poate fi înlocuit de niciun tip de acrilic, poliester sau viscoză. Vor costa într-adevăr mai mult, dar asta te va determina să te gândești de două ori înainte de a ceda impulsului de a cumpăra și deasemenea, cel mai probabil, vor rezista mai mult în garderoba ta.

Începe un proces de introspecție pentru a afla care este personalitatea ta stilistică. Încetează experimentele atât de dăunătoare bugetului și imaginii tale. Află ce forme, croieli și culori îți subliniază frumusețea naturală și nu mai testa în fiecare sezon noutățile care rareori ți se potrivesc.

 În final, petrece timp cu prietenele. Sigur apreciezi alegerile vestimentare ale vreuneia dintre ele. Uneori ne plictisim de hainele noastre chiar dacă sunt frumoase și de calitate, iar în acest caz schimburile ar fi un mod amuzant și eficient de împrospătare a garderobei.

Indiferent că privim lucrurile dintr-o perspectivă individualistă, de obținere a plăcerii imediate sau căutăm binele comun pe termen lung, direcția este una singură, aceea a detașării de vârtejul consumerist, de conștientizare a acțiunilor noastre. Nimic bun nu se obține fără efort!

Articol publicat și pe Forbes.ro

Comments

comments

Tags: consumerism, minimalism