Nu este un paradox cum toate femeile își doresc o imagine rafinată și delicată, dar de multe ori asistăm, fie pe stradă, fie în presă, la apariții dintre cele mai excentrice și opulente? Unde apare această breșă între ceea ce spunem și ceea ce facem?

Cum se face că le apreciem pe ele:

moderatia_1-1024x365

dar ajungem să arătăm ca ele:

moderatia-2

?

A devenit moderația, din punctul meu de vedere – sinonimă prin excelență cu rafinamentul, o artă pierdută?

Derapajele de imagine au loc, de cele mai multe ori, în cazul persoanelor care își doresc atenția celor din jur și, negăsind în interiorul lor resursele pentru a-și demonstra calitățile recurg la extreme vestimentare. Interpretarea eronată a atenției publicului ca fiind una apreciativă antrenează aceste persoane într-un cerc vicios al excesului. Lipsa de moderație aduce cu sine două deservicii majore: efemeritatea și depersonalizarea. Astfel, o femeie discretă în ținută și atitudine atrage initial o privire pasageră, privire care se întoarce imediat pentru a observa că fiecare detaliu al înfățișării ei este în perfectă armonie. Excesul, deși inițial atrage mai multe priviri, este uitat într-o secundă. Un model încarcat, o culoare stridentă, o croiala frapantă, toate împreună nu fac decât să ocupe locul de personaj principal în detrimentul persoanei care poartă acea ținută, copleșind-o și proiectând-o în cenușia masă a anonimității.

În ceea ce privește legătura dintre rafinament și puterea de cumpărare, ideea că perfecțiunea se poate obține la schimb cu o suma enormă de bani este cât se poate de falsă. O persoană  de succes nu mai simte nevoia să atragă atenție asupra sa și, poate de aceea, multe figuri feminine proeminente devin din ce în ce mai conservatoare în ceea ce priveste aspectul vestimentar. 

 

Comments

comments

 

Tags: , , , , ,