Van Johnson And Elizabeth Taylor

Ai simțit vreodată că dialogul pe care îl porți cu cineva nu progresează în nicio direcție, că interlocutorul nu este deloc receptiv la argumentele tale, ci dimpotrivă, devine refractar și ne-cooperant?

Te-ai gândit că anumite expresii sau stiluri de comunicare conștienizate sau nu, îți sabotează discursul?

În cadrul unei comunicari eficiente și reciproc benefice nu își pot avea locul:

–          Stereotipurile: „tipic masculin”, „numai o femeie ar fi putut face asta”, „cum poți să fii atat de fraier?”

–          Punerea de diagnostice: „vrei să-ți spun care e problema ta?”, „faci asta doar ca să ma enervezi!”

–          Falsele laude (folosite nu pentru a motiva sau aprecia, ci pentru a manipula pe cineva): „știu că ești cel mai bun la asta, deci nu mă poți lăsa”.

–         Ordinele: „o s-o faci și o s-o faci acum”, „pentru că asa spun eu!” (coereciția dă naștere la resentimente și rezistență)

–          Moralizarea: „îți va părea rău dacă nu faci cum te-am sfătuit”.

–          Întrebările excesive, nepotrivite, repetitive: „ai facut asta? Spune-mi, da sau nu? Ai facut-o?”.

–          Sfaturile: „În locul tău nu aș fi procedat așa”. (o insultă disimulată, la capacitatea interlocutorlui de a face față propriilor probleme)

–          Schimbarea subiectului: „n-am putea vorbi despre asta mai târziu?”, „apropo de asta…”

–          Asigurarea: „nu-ți mai face griji, totul se va rezolva” (spus cu bune intenții, dar de către oameni care nu vor să fie cu adevărat de ajutor).

 

Comments

comments

 

Tags: , , , , ,