Feluri dificile: Homarul

Pentru iubitorii de crustacee, homarul este alegerea preferată datorită cărnii ușoare și în același timp savuroase. Pentru că este un aliment mai puțin uzual, dar și pentru că își ascunde carnea suculentă sub o “carapace” complicată, considerăm că homarul este unul dintre felurile dificile.

Fie că este prima dată când urmează să îl încercați, sau vreți să fiți siguri că vă bucurați de tot ce are homarul, mai bun de oferit, iată câteva sugestii:

Indiferent dacă îl preparați acasă sau vă este servit la restaurant, veți avea nevoie de un șervet din pânză pe care îl veți folosi ca bavetă. Pentru a ajunge la partea comestibilă a homarului este nevoie de câteva manevre care pot rezulta în pete pe haine. Pentru a separa părțile homarului avem nevoie de încă un șervet, dar o putem face și cu mâinile descoperite dacă pe masă există un bol cu apă caldă și lămâie pentru a fi folosit la final.
Homarul are doi clești, unul are rolul de sparge (cochilia crabilor cu care se hrănește, spre exemplu), celălalt este folosit pentru a apuca sau a rupe. Homarii vânduți vii, au benzi elastice în jurul cleștilor și, atunci când îi pregătiți acasă, este de preferat să le păstrați până înainte de a-i pune pe farfurie.
Cleștii se rup de corp prin răsucire și se sparg cu ajutorul unei ustensile speciale sau chiar cu mâna. Este posibil ca benzile elastice din jurul cleștilor să fi modificat forma cărnii din interior. Acesta este un indiciu că homarul nu este foarte proaspăt. În mod obișnuit, carnea ar trebui să fie aproape de mărimea cochiliei din jurul ei.

Cu ajutorul furculiței pentru fructe de mare, veți putea savura fiecare bucată de carne din interiorul cleștilor.

Coada homarului are un conținut chiar mai delicios decât interiorul cleștilor. Pentru a ajunge la acesta, coada se separă arcuind spatele homarului și trăgând de coadă până se rupe. Înotătoarele se rup prin îndoire iar carnea din interiorul cozii poate fi acum împinsă în afară cu ajutorul furculiței pentru fructe de mare. Înotătoarele conțin și ele carne, prin apăsarea lor dinspre vârf către bază, se poate ajunge cu ușurință la aceasta.

Acum veți observa ceea ce, la artropode, moluște și pește, are rolul de ficat și pancreas, hepatopancreasul, care, gătit, are culoare verde. Unele persoane îl mănâncă și chiar îl consideră de ne-ratat. Pericolul de contaminare a apelor cu metale grele, este, pentru mine, un motiv suficient pentru a nu mânca această parte a homarului.
Și sub carapacea corpului se găsește carne delicioasă, la fel și în cele(lalte) opt picioare.