Unul dintre cele mai așteptate, pregătite, imaginate momente ale vieții de familie, care devine și mai frumos alături de familie și prieteni, s-a transformat încet, dar sigur, într-o obligație apăsătoare pe care invitații se străduiesc, uneori în cele mai inedite moduri, să o evite.

Ce îi transformă pe niște oameni dealtfel joviali și dornici de reuniuni și celebrări, în profesioniști desăvârșiți care nu se pot elibera de sarcinile de serviciu nici măcar pentru câteva ore într-o după-amiază de weekend, în familiștii care nu se pot despărți de copiii care oricum ar trebui să doarmă la orele când are loc majoritatea petrecerilor sau, mai grav, în suferinzi de diverse afecțiuni inopinate?

Deși de neînțeles din postura de gazdă, acest fenomen este explicabil pentru oricine altcineva, și chiar pentru miri, odată ce trece euforia nupțială și pot privi lucrurile în mod obiectiv. Situația este simplă: nunțile românești (cele mai multe dintre ele) sunt acele petreceri care se vor culmea rafinamentului și a gustului desăvârșit, dar sfârsesc prin a aduce împreună tradiții neînțelese (furatul miresei – de ce ar vrea o mireasă să plece de la propria petrecere mult visată?), obiceiuri stânjenitoare (expunerea desuurilor proaspetei soții), acorduri balcanice și decoruri nord-americane, în comune săli cu specific sau hoteluri cu aer optzecist.

petrecerea de nunta

Ce le lipsește nunților românești pentru a fi deveni petrecerile la care toată lumea vrea să meargă?

Relaxarea. De toate tipurile. Nu e nevoie de paiete sau rochii lungi din satin, de flori pe reverele sacourilor, de coafuri îmbâcsite de fixativ sau de bifarea previzibilelor momente „surpriză”, pentru o petrecere reușită. Dimpotrivă. Grădinile de vară, pajiștile înverzite, terasele, discuțiile destinse, mâncarea mai puțină și râsetele mai multe, au mai mari șanse de a face petrecerile memorabile.

Timpul potrivit. (inclusiv durata) Nunțile românești sunt nocturne. La ora 10 încă mai sosesc invitați. Unii dintre ei, obișnuiți cu un alt ritm, deja picotesc. Toată lumea se străduiește să reziste până spre dimineață, când, epuizată și indispusă (e firesc, după o noapte în care au mâncat cinci feluri, au dansat sau au făcut orice alte activități decât cele obișnuite). Ziua următoare este și ea compromisă de o trezire după orele prânzului. Cine ar vrea să petreacă un întreg final de săptămână cu pregătirea, participarea și recuperarea după nunta cuiva?

Invitații apropiați. Nu, o nuntă cu 300, dar ce spun, cu 150 de invitați! nu este o nuntă între prieteni și familie. Cine are 100 de prieteni cu care să se întâlnească cel puțin lunar (da, cu toții avem doi, trei prieteni din copilărie care locuiesc la mii de km distanță, dar nu zeci) și 50 de bunici, unchi și verișori? Dacă petrecerile de nuntă ar fi cu adevărat între oameni apropiați, afinitățile dintre ei ar duce la eliminarea compromisurilor de orice fel și mâncarea, muzica sau atmosfera ar fi pe placul tuturor.

Coerența. Cel mai adesea confundată cu „asortarea” absolută. A orice: Papionul mirelui cu pantofii miresei, rochia cu fețele de masă și invitații între ei. Vă anunț cu regret că nu aveți un simț estetic ieșit din comun dacă puteți alătura două obiecte în culori identice! Coerență înseamnă armonie și o idee comună. Îți dorești o nuntă romantică? Începe cu propriul look: o rochie empire (pentru că un model A sugerează un eveniment tradițional, iar rochia sirenă are un aer mai curând seducător decât romantic), dintr-un material diafan precum organza, voal de mătase sau chiffon (taftaua, satinul sau dantela contribuie la o imagine mai „serioasă”). Alege bijuterii puține, dar veritabile, o coafură cu adevărat lejeră și un machiaj aproape invizibil.

Codul vestimentar. Perceput deopotrivă de invitați și gazde ca o prețiozitate inutilă, recomandarea codului vestimentar are rolul a crea o imagine unitară și potrivită locației, momentului din zi și stilului evenimentului. Respectarea codului vestimentar ne ajută astfel să ne integrăm momentului și spațiului, să fim “din același film”. A-l ignora este o dovadă a lipsei de familiaritate cu situațiile sociale, a lipsei de informare și dezinteresului față de propria imagine.

Personalitatea. Mi-aș dori să văd mai des petreceri în care să-i regăsesc pe cei doi miri, să le aflu pasiunile, experiențele și preferințele și nu încercări de a fi cool cu tot dinadinsul, petreceri fastuoase când luxul nu este o obișnuință în viața lor, ori dimpotrivă, renegarea tradițiilor atunci când cei doi provin din medii tradiționale.

 

Articol publicat și în numărul de Mai al revistei Forbes Life.

 

 

Comments

comments

 

Tags: , , ,