Unul dintre cele mai așteptate, pregătite, imaginate momente ale vieții de familie, care devine și mai frumos alături de familie și prieteni, s-a transformat încet, dar sigur, într-o obligație apăsătoare pe care invitații se străduiesc, uneori în cele mai inedite moduri, să o evite.
Ce îi transformă pe niște oameni dealtfel joviali și dornici de reuniuni și celebrări, în profesioniști desăvârșiți care nu se pot elibera de sarcinile de serviciu nici măcar pentru câteva ore într-o după-amiază de weekend, în familiștii care nu se pot despărți de copiii care oricum ar trebui să doarmă la orele când are loc majoritatea petrecerilor sau, mai grav, în suferinzi de diverse afecțiuni inopinate?
Deși de neînțeles din postura de gazdă, acest fenomen este explicabil pentru oricine altcineva, și chiar pentru miri, odată ce trece euforia nupțială și pot privi lucrurile în mod obiectiv. Situația este simplă: nunțile românești (cele mai multe dintre ele) sunt acele petreceri care se vor culmea rafinamentului și a gustului desăvârșit, dar sfârsesc prin a aduce împreună tradiții neînțelese (furatul miresei – de ce ar vrea o mireasă să plece de la propria petrecere mult visată?), obiceiuri stânjenitoare (expunerea desuurilor proaspetei soții), acorduri balcanice și decoruri nord-americane, în comune săli cu specific sau hoteluri cu aer optzecist.
Ce le lipsește nunților românești pentru a fi deveni petrecerile la care toată lumea vrea să meargă?
Relaxarea. De toate tipurile. Nu e nevoie de paiete sau rochii lungi din satin, de flori pe reverele sacourilor, de coafuri îmbâcsite de fixativ sau de bifarea previzibilelor momente „surpriză”, pentru o petrecere reușită. Dimpotrivă. Grădinile de vară, pajiștile înverzite, terasele, discuțiile destinse, mâncarea mai puțină și râsetele mai multe, au mai mari șanse de a face petrecerile memorabile.
Timpul potrivit. (inclusiv durata) Nunțile românești sunt nocturne. La ora 10 încă mai sosesc invitați. Unii dintre ei, obișnuiți cu un alt ritm, deja picotesc. Toată lumea se străduiește să reziste până spre dimineață, când, epuizată și indispusă (e firesc, după o noapte în care au mâncat cinci feluri, au dansat sau au făcut orice alte activități decât cele obișnuite). Ziua următoare este și ea compromisă de o trezire după orele prânzului. Cine ar vrea să petreacă un întreg final de săptămână cu pregătirea, participarea și recuperarea după nunta cuiva?
Invitații apropiați. Nu, o nuntă cu 300, dar ce spun, cu 150 de invitați! nu este o nuntă între prieteni și familie. Cine are 100 de prieteni cu care să se întâlnească cel puțin lunar (da, cu toții avem doi, trei prieteni din copilărie care locuiesc la mii de km distanță, dar nu zeci) și 50 de bunici, unchi și verișori? Dacă petrecerile de nuntă ar fi cu adevărat între oameni apropiați, afinitățile dintre ei ar duce la eliminarea compromisurilor de orice fel și mâncarea, muzica sau atmosfera ar fi pe placul tuturor.
Coerența. Cel mai adesea confundată cu „asortarea” absolută. A orice: Papionul mirelui cu pantofii miresei, rochia cu fețele de masă și invitații între ei. Vă anunț cu regret că nu aveți un simț estetic ieșit din comun dacă puteți alătura două obiecte în culori identice! Coerență înseamnă armonie și o idee comună. Îți dorești o nuntă romantică? Începe cu propriul look: o rochie empire (pentru că un model A sugerează un eveniment tradițional, iar rochia sirenă are un aer mai curând seducător decât romantic), dintr-un material diafan precum organza, voal de mătase sau chiffon (taftaua, satinul sau dantela contribuie la o imagine mai „serioasă”). Alege bijuterii puține, dar veritabile, o coafură cu adevărat lejeră și un machiaj aproape invizibil.
Codul vestimentar. Perceput deopotrivă de invitați și gazde ca o prețiozitate inutilă, recomandarea codului vestimentar are rolul a crea o imagine unitară și potrivită locației, momentului din zi și stilului evenimentului. Respectarea codului vestimentar ne ajută astfel să ne integrăm momentului și spațiului, să fim “din același film”. A-l ignora este o dovadă a lipsei de familiaritate cu situațiile sociale, a lipsei de informare și dezinteresului față de propria imagine.
Personalitatea. Mi-aș dori să văd mai des petreceri în care să-i regăsesc pe cei doi miri, să le aflu pasiunile, experiențele și preferințele și nu încercări de a fi cool cu tot dinadinsul, petreceri fastuoase când luxul nu este o obișnuință în viața lor, ori dimpotrivă, renegarea tradițiilor atunci când cei doi provin din medii tradiționale.
Articol publicat și în numărul de Mai al revistei Forbes Life.
Comments
Tags: eticheta la nunta, maniere la nunta, nunta românească, petrecerea de nuntă
In primul rand in Romania exista inca mentalitatea ca asa trebuie facut, foarte rar ti se da posibilitatea sa te exprimi in propria ta nunta, iar cand vii cu o propunere iti este respinsa pe simplul motiv ca nu se face. Intrebi de ce, si ti se raspunde ca asa trebuie, fara argumente. M-am lovit vara trecuta de toata incapatanarea traditionala, nu vreau muzica populara, nu se poate, ca nu se face, nu vreau 5 feluri de mancare, nu se poate ca o sa vorbeasca invitatii, nu vreau voal, vai ce idee, vreau nunta cu oameni pe care noi mirii ii cunoastem personal, pai si prietenii parintilor, si rudele pe care nu le-am vazut de 20 de ani ce facem, ca ne sunt datori…etc, orice trebuie sa fie respins…pentru ca inca romanii nu sunt inca pregatiti sa iasa din tiparele indoctrinate de ani de tacere… incep sa se faca schimbari, dar putine si cu multa cearta in unele situatii
Dragă Ana, sunt de acord cu ultima frază, însă în organizarea propriei petreceri de nuntă lucrurile nu ar trebui să se desfășoare după tiparul descris de tine: mirii propun și (oricine) altcineva refuză sau acceptă.
Părinții, bunicii și alte persoane pline de idei, sunt doar invitați, nu factori de decizie.
exact, nunta ar trebui sa semene cu protagonistii (miele si mireasa)
refuz sa cred ca 90% dintre persoanele care se casatoresc sunt identice unele cu altele… din ce am vazut eu pe la nunti, cam asa arata 🙁
cred ca daca fiecare si-ar face nunta cum vrea, nu “cum trebuie” sau “cum se face”, am participa la mult mai multe evenimente dragute, originale si relaxate 🙂
E usor de spus ca parintii sunt doar invitati. Cand organizarea nuntii devine motiv de cearta si suparari, faci compromisuri, pentru ca altfel oricum strici si atmosfera nuntii si relatiile cu parintii si socrii.
Alexa, sunt nunți organizate ca un compromis pentru a nu “strica relațiile cu părinții” și sunt nunți unde alegerile aparțin exclusiv cuplului care se căsătorește. Unii vor avea o bună relație de familie, alții o nuntă așa cum și-au dorit-o. Prioritățile fiecăruia dintre noi sunt diferite. E simplu.
Nuntile romanesti nu au nevoie de tipare ale nuntilor americane, ci mai degraba de simplitate, naturalete, bun gust (care este discutabil) si originalitate, pentru cei care isi doresc sa se exprime intr-un mod original.
Sunt de acord cu acest articol pentru ca el nu vorbeste de tipare, ci de bun simt si sinceritate.
Consider ca si traditiile au rostul lor daca isi au rostul!
A respecta traditii doar pentru ca societatea le impune, inseamna a te …casatori cu societatea.
vorbim de darul nuntii …. hm..cate persoane nu-si organizeaza nunta dupa conceptul societatii doar pentru dar? adevarul este ca …sunt multe!
Depinde ce iti doresti: o nunta in urma careia sa strangi bani gramada? (pe care oricum apoi ii dai inapoi treptat , treptat, iar in cazul acesta ar fi bine sa angajezi circul ca sa iasa darul gros) sau o nunta la care chiar sa te simti bine, la care sa nu fi stresat ca nu iti vei putea acoperi cheltuielile, ca mancarea servita nu va bucura pe toata lumea, etc; sa te bucuri de membri ai familiei si de prieteni cu care chiar intretii relatii apropiate si sincere, sa te bucuri de eveniment in sine alaturi de cei dragi tie cu adevarat?
Nu sunt maritata (pentru cei care ar putea avea aceasta curiozitate),dar asta nu inseamna ca nu stiu ce imi doresc. Nu este nimic gratis in societatea noastra, dar depinde ce iti doresti.
Cat despre dar, eu privesc lucrurile astfel: am participat la nunti ”din obligatie/reintoarcerea darului”, am participat la nuntile prietenilor cu mare drag si sinceritate desi ele au fost organizate pentru societate si am participat la nunti ale unor altor prieteni la care pur si simplu ne-am simtit bine cu totii! Cele mai frumoase au fost cele in care ne-am simtit bine! Este vorba despre nunti simple, aerisite , naturale.
Si am lasat dar atat din ”obligatie”, cat si din dragoste pentru prieteni, cu bucuria ca doua persoane isi unesc vietile; am participat bucuroasa atat cu prezenta, cu starea de spirit, dar si cu ajutorul financiar.
Nu am nimic impotriva darului, mi se pare firesc sa iti platesti cel putin ce consumi. Cand organizezi o petrecere cu prietenii, faci acelasi lucru, nu? Organizezi petrecerea si imparti costurile.
Intru-in final, fiecare decide pentru sine cum se simte bine.
Fiecare decide pentru sinecum isi organizeaza nunta, viata …
Sunt si eu de acord ca cea mai stupida chestie la nuntile de pe la noi este “obiceiul” furatului miresei. Adica, dupa ce unii ti-o fura, tu trebuie sa accepti ca mire pasiv asta, chiar rasplatind hotii. La noi “se fura meserie”, dar se invata chiar din clasele mici cum catelul “fura” din cotet, si apoi ne mai miram ca hotia e la ea acasa in Romania.
Buna! Sunt fotograf si merg la evenemimente de mai bine de 8 ani, pentru noi este cel mai dificil sa facem fata traditiilor si ne straduim sa le explicam viitorilor miri care sunt dezavantajele lor, intradevar cel mai dificil este sa faca fata presiunii celor din jur care insista pe traditie… Spre bucuria noastra in ultimii 2 ani pot spune ca in zona moldovei( Bacau, Onesti,Comanesti) incep sa exista din ce in ce mai multi miri care pun piciorul in prag si fac evenimentul mult asteptat asa cum vor ei si se vede rezultatul: fotografii mai artistice, miri mai fericiti, petreceri mai relaxante, invitati pusi pe distractie, intr-un cuvant evenimente de vis…aaa si e de precizat ca nu am intalnit niciodata o nunta la care sa nu le “iasa banii” indiferent de cate meniuri se servesc, ce muzica se asculta sau daca se fura sau nu mireasa…