Orice discuție despre imagine personală, aspect exterior și vestimentație, ajunge inevitabil și la subiectul STIL/a avea stil/a fi o persoană stilată. În cele mai multe cazuri realizez că este un termen abstract, cu o semnificație difuză și nu pentru că interlocutorii nu au o definiție de dicționar a cuvântului, ci pentru că se referă la stil ca la ceva inefabil, un je ne sais quoi cumva independent de noi. În plus, discuția este presărată cu alte expresii precum clasă, șarm, charismă, grație, simț estetic, rafinament, ceea ce complică și mai mult lucrurile.
La subiect, iată care este abordarea mea în privința stilului:
Stilul este felul în care comunicăm cine suntem, fără a folosi cuvinte. Cu cât această comunicare este mai autentică, mai reală, cu atât ea ne apropie mai mult de stil. (lipsa autenticității este imediat vizibilă, ca în cazul unei Kim Kardashian, sau Paris Hilton care încearcă să comunice clasă, rafinament, fără însă a le avea).
De aici reiese că, pentru a ne descoperi stilul, trebuie să ne descoperim mai întâi pe noi înșine, altfel ne-ar fi imposibil să alegem vestimentația care ne reprezintă. Să ne descoperim ca personalitate (expansive sau reținute, consecvente sau nestatornice, realiste sau fanteziste), ca anatomie (zonele de care suntem mândre și cele pe care vrem să le mascăm) pentru ca ulterior să învățăm transpunerea acestor trăsături în alegerile vestimentare ideale.
Doar atunci când aceste alegeri ne reflectă întocmai personalitatea, când ni se potrivesc fizic și stilului nostru de viață, se transformă într-un STIL propriu. Prin urmare, stilul se descoperă, se exersează, se dezvoltă, se învață!
Până aici lucrurile par clare, însă o întrebare firească apare. Descoperirea stilului personal ne transformă automat în prințesa Diana, Jackie Kennedy sau Katharine Hepburn? A ne îmbrăca corect este echivalent cu a deveni o femeie stilată?
Dacă tot am menționat-o pe prințesa Diana, merită amintit că i-a luat ceva timp pentru a-și descoperi stilul personal, dar odată ce acest lucru s-a întâmplat, modestia și șarmul care o caracterizau în mod natural, au transformat-o într-o prezență magnetică, adorată de o lume întreagă.
Așadar, aici intervin acele calități înăscute de care vorbeam la început:
Charisma – capacitatea de a face conversație, de a zâmbi, și nu oricum, ci cu ochii, umorul spumos, entuziasmul. Fără a avea o frumusețe clasică și fără a apărea mereu în topurile celor mai bine îmbrăcate, actrițe precum Meryl Streep, Diane Keaton, Barbra Streisand, Kim Katrall reușesc să încânte cu orice apariție, este imposibil să-ți iei ochii de la ele, este imposibil să nu le iubești!
Grația – mișcări fluide, dar precise, naturale, mersul drept fără a fi rigid, postura mâinilor, a spatelui, modul de a dansa, de a atinge orice, de la animale, la oameni, sau de a purta obiecte. Demi Moore, Audrey Hepbun (care chiar a studiat baletul înainte de a deveni actriță), Cate Blanchett, Natalie Portman nu au numai un corp zvelt, ci și o postură frumoasă, iar în mișcare par că plutesc.
Clasa – este foarte ușor de recunoscut într-o persoană, însă mai dificil de definit. Clasa depășește aspectul exterior și implică manierele, empatia, controlul de sine, mândria (fără a deveni infatuare). Clasa este așadar un stil de viață.
De ce am scris acest articol? De fiecare dată când am vrut să înțeleg un concept abstract, m-a ajutat să-l asociez cu elemente din realitatea imediată: persoane sau situații și acest exercițiu vă încurajez să-l faceți și voi: să stabiliți propriile definiții ale stilului, să-l (re)evaluați și să-l aduceți acolo unde vă doriți.
Sunt foarte curioasă cum vedeți voi acest subiect: ce este/arată/se îmbracă o femeie cu stil, ce alte calități mai are, este stilul o calitate înnăscută sau dobândită?
Comments
Tags: a avea stil, rafinament, simt estetic, stil feminin, stil si moda