Formule vestimentare de primavară

Nu știu ce se întâmplă, dar constat cu plăcere că, de câteva luni, am dezvoltat o stare de prezență, de conștientizare și trăire a momentului, care îmi lipsea aproape cu desăvârșire până acum. Abia duceam la bun sfârșit un proiect, și deja gândul îmi era la următorul, sau, atunci când ceva nu se încheia cu bine, analizam la nesfârșit trecutul. Este posibil să fie o urmare a orelor de yoga pe care le fac de aproape doi ani, prezența, (termenul în engleză este mindfulness) fiind un scop în practica yoga. Eu însă nu l-am perceput niciodată ca pe un scop în sine, pentru mine yoga era doar activitate fizică suplimentară. Starea aceasta de prezență îmi permite să mă bucur mai mult de fiecare moment, fără să mai fiu mereu cu gândul la trecut sau la viitor. Spre exemplu, săptămâna aceasta, în ciuda vremii, m-am bucurat de primavară, așa ploioasă și friguroasă cum este, fără să mă mai gândesc la zile mai călduroase, fără să aștept un alt timp, mai bun decât cel prezent.

Legătura dintre conștientizarea prezentului și formulele vestimentare de primăvară promise în titlu? Nu vă mint, nu este una prea directă, dar există. Pentru a a fi prezent este nevoie să avem o viață cât mai ordonată, cât mai puțin aglomerată de lucruri și obiceiuri inutile, o viață care să conțină chiar și rutine (fără să devină monotonie). O astfel de rutină o reprezintă formulele vestimentare. Acestea sunt soluții bazate pe teoria proporțiilor ideale, dezvoltată de matematicianul italian Leonardo Fibonacci. (Nu vă așteptați să poată exista orice fel de conexiune între matematică și imaginea personală, nu-i așa? :)) ). Chiar și Dalí sau Le Corbusier au utlizat în lucrările lor această teorie. Mai multe detalii vă povestesc la cursuri. Acum vă spun, pe scurt, că o ținută arată echilibrat, armonios, atunci când este alcătuită din proporții/părți inegale, conform șirului lui Fibonacci: 1:2, 2:3, 3:5, 5:8, etc. Altfel spus, o ținută va fi armonioasă nu atunci când topul și fusta, de exemplu, au aceeași lungime (1:1), ci lungimi diferite, și nu diferite și atât, ci cât mai aproape de proporțiile ideale, 1: 2, 2:3, etc.

Formulele vestimentare sunt o modalitate de a ști întotdeauna care două piese arată bine una lângă alta, pentru că aceasta este una dintre întrebările pe care le primesc cel mai adesea în consultanța individuală: cu ce ar arăta bine această fustă/acești pantaloni?

Chiar dacă sunt fundamentate pe principii matematice, formulele vestimentare sunt un mod de a-ți defini stilul pentru că anumite proporții dau naștere anumitor look-uri sau siluete. Spre exemplu, fusta până la genunchi crează un tip de look atunci când este purtată cu o cămașă foarte cambrată, și un cu totul alt look atunci când este purtată cu un tricotaj amplu. Aceste lookuri pe care le compunem cu hainele noastre, formează împreună, o identitate stilistică.

Spuneam mai sus despre ordinea din viața noastră. Formulele vestimentare ne impun și o anumită ordine în dulapul de haine și în felul de face cumpărături. Spre exemplu, dacă porți preponderent fuste cu talie înaltă și lungime midi atunci toate acele topuri mai lungi de talie sau/și prea voluminoase pentru a fi introduse în betelie, nu-și au rostul în gaderoba ta.

Dacă ați ajuns până aici, iată și răspunsurile la întrebări precum: “cu ce port pantalonii evazați?”, “Ce topuri arată bine alături de fusta midi?”, etc.

Fusta până la genunchi +bluză purtată în interiorul beteliei fustei

Fusta mini + jachetă până la genunchi

Fusta midi + cămașă cu croială apropiată de linia corpului

Fusta midi + jachetă până la jumătatea coapsei

Pantaloni bootcut + tricotaj scurt

Pantaloni până la glezne, evazați (cropped flared) + jachetă până la jumătatea coapsei

Jeansi cu croială lejeră + sweatshirt scurt

M-aș bucura să aflu dacă luați în considerare proporțiile (lungimile) pieselor vestimentare, atunci când vă compuneți ținutele și care sunt cele mai avantajoase pentru voi.