Doamnelor (și domnișoarelor?)

Dacă v-ați simțit vreodată ofensate de apelativul “doamnă” pentru că vi s-a părut că sunteți prea tânără pentru un termen atât de sever, dacă ați corectat pe cineva care vi s-a adresat cu expresia “domnișoară”, pentru că ați considerat că inelul de căsătorie este o evidentă declarație de statut, acest articol este pentru dumneavoastră. Domnilor, pentru că de multe ori vă regăsiți în situația de a nu ști ce apelativ să folosiți, în special în cazul femeilor pe care le întâlniți pentru prima dată, iată rezolvarea dilemei:

Statutul marital al unei femei nu este în niciun fel relevant în utilizarea unuia sau altuia dintre termeni. A ne adresa unei femei de 50 de ani, necăsătorite, cu apelativul “domnișoară” e mai mult decât ridicol. În plus, nu o putem întreba de statusul relației ei, când o cunoaștem de 30 de minute. Frumusețea și logica normelor de etichetă este că ele evoluează odată cu timpurile, iar într-o lume atât de dinamică, în care cunoaștem oameni noi aproape în fiecare zi, ar fi obositor să ne bazăm pe acest fapt. În acest caz, care este elementul care ne oferă indiciul corect? Vârsta? Astăzi, unele femei de 40 de ani arată mai bine decât cele de 20, deci cum putem fi siguri?
Vârsta exactă este…doar un număr, de aceea, ne vom adresa oricărei femei care are evident peste 18 ani, cu apelativul “doamnă”. Doamnelor, nu corectați pe cel care vi se adresează în acest fel. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că altfel este o metodă sigură de a arăta cât de inconfortabil vă simțiti în pielea dumneavoastră.
În această idee, nu ne vom adresa unui grup de persoane cu formularea: “Doamnelor, domnișoarelor (și domnilor)”. Prezentatorii de show-uri tv de slabă calitate și politicienii care nu au realizat că trăim într-o altă epocă, sunt cei care mai folosesc această formulare. Dacă așa stau lucrurile, când și cui îi mai este adresat termenul “domnișoară”?
Putem folosi cu încredere apelativul “domnișoară” pentru tinere…evident foarte tinere, o elevă de liceu, spre exemplu, în special într-un context formal sau când o întâlnim pentru prima dată. Odată ce relațiile devin amicale, sigur că folosirea formulelor de politețe nu-și mai are sensul.
Dacă tot folosim formule de politețe, am putea să le folosim până la capăt. Mă amuz de fiecare dată când aud “doamna Andreea…”, “domnul Adi…” Mai important decât a încerca să aflăm ce vârstă are persoana căreia ne adresăm sau dacă este căsătorită sau nu, este să stabilim natura relației pe care o avem. De obicei, dacă nu suntem siguri că ne putem adresa simplu: Andreea, Adrian, înseamnă nu avem o relație suficient de informală/apropiată/amicală și este de preferat să râmânem la formulele de politețe. Poate Andreea și Adrian ne vor ruga la un moment dat să le spunem pe nume și atunci lucrurile se schimbă.